Gheorghe Ilea – 65

Reprezentant de seamă al artei plastice contemporane, Gheorghe Ilea a împlinit frumoasa vârstă de 65 de ani. Vechi colaborator al Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj, Gheorghe Ilea este genul de pictor care știe să transforme un banal peisaj într-o adevărată artă. Stau mărturie în acest sens și expoziția personală (vernisată în perioada 19 februarie – 9 aprilie 2022 la Galeria Plan B din Berlin) și albumul de artă CET Zalău în demolare (publicat la Editura Caiete Silvane, Zalău, în Colecția Arte vizuale, 2022), în care valorifică moștenirea industrială lăsată de fosta societate de termoficare în spațiul artei contemporane. Artistul „atins de aripa îngerului”, cum s-a autodefinit într-un interviu acordat revistei Caiete Silvane în iunie 2005, are o activitate expozițională bogată, lucrările sale fiind apreciate și remarcate atât în presă, cât și de critica de specialitate. În prezent lucrează la proiectul „Imagini reprezentative din bisericile de lemn din județul Sălaj”, care va face parte din seria „Document”.

Gheorghe Ilea – 65 de ani de la nașterea artistului plastic

(din Baza de date a Bibliotecii Județene „I.S. Bădescu” Sălaj)

 Ilea, Gheorghe – artist plastic. N. 1 noiembrie 1958, Bucea, județul Cluj.

Viața și activitatea: absolvent al Academiei de Artă Ion Andreescu din Cluj-Napoca, secția pictură (1984). În anul 1987 a primit o bursă oferită de Uniunea Artiștilor Plastici din România, secția pictură. Trăieşte şi lucrează la Zalău. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A debutat cu expoziția personală la Galeria Tribuna din Cluj-Napoca în anul 1984. Premii: premiul la Bienala de Gravură Iosif Iser (Ploiești, 1993), Premiul Soros pentru Artă Contemporană la Expoziția 010101 (București, 1994), Premiul Fundației Art-expo (București, 1994).

Opera: Expoziții personale în țară: Galeria Tribuna (Cluj-Napoca, 1984), Galeria UAP (Zalău, 1988), Galeria UAP (Bistrița, 1989), Galeria Etaj III-IV (București, 1992, 1999), Muzeul de Artă (Cluj-Napoca, 2000, 2007), Muzeul Satului (București, 2000), Muzeul Țării Crișurilor (Oradea, 2001), Galeria Ioan Sima (Zalău, 2001), Galeria Frezia (Dej, 2002), Muzeul de Artă (Satu Mare, 2003), Galeria Milenium (Baia Mare, 2003), Galeria Arcade 24 (Bistrița, 2008), Tronicart 1300 – Sala Dalles (București, 2012), Tronicart 1300 – Muzeul Național de Artă Contemporană (București, 2013), Ciucea-Gălpâia – Galeria Plan B (Cluj-Napoca, 2012), Povestea mutării – Galeria Plan B (Cluj-Napoca, 2014), Țesături – Târgul de Artă Art Safari (București, 2015), DADA – Târgul de Artă Art Safari (București, 2016), Înveșmântare (București, 2018), Demers de restaurare 2015-2022 (București, 2021) ș.a. Expoziții personale în străinătate: Primăria din Lorsch (Germania, 2004), Galeria Plan B (Berlin, 2010, 2022), Licitație Tajan / Paris Cluj 2 (Franța, 2013), Supporting means and transfer systems, 2010-2011 (Berlin, 2016). Expoziții de grup în țară: Galeria UAP (Zalău, 1986, 1987, 1988), Galeria UAP (Sibiu, 1987), Galeria Eforie (București, 1988), Bienala Tineretului (Baia Mare, 1988), Galeria Hanul cu Tei (București, 1989), Galeria Etaj III-IV (București, 1990, 1992, 1994), Bienala de Gravură Iosif Iser (Ploiești, 1993), Muzeul Țăranului Român (București, 1994), Ex libris Lucian Blaga (Alba Iulia, 1995), Centrul Cultural Maghiar (București, 1996), Muzeul Satului (București, 2000), Galeria Helios (Timișoara, 2001), Muzeul Țării Oașului (Negrești-Oaș, 2007), Bienala de Artă (Arad, 2007, 2009), Muzeul de Artă Contemporană (București, 2007), Galeria Senso (București, 2007), Club Electroputere (Craiova, 2010), Expoziție Internațională Ceața (Zalău, Galeria Ioan Sima, 2010), Ceața Fog Brouillard – Muzeul de Artă (Cluj-Napoca, 2011), Salonul de vară – Galeria Plan B (Cluj-Napoca, 2012), Vânătoare de fluturi – Muzeul de Artă (Cluj-Napoca, 2015, Bistrița, 2017), Salonul anual de Artă 2014-2015 (Cluj-Napoca, 2016), După doisprezece ani. Producția artistică din România în 180 de lucrări (București, 2020), Culturi Agricole. Agricultura în arta românească modernă și contemporană – Muzeul de Artă Recentă (București, 2022), Puls 22 (București, 2023). Expoziții de grup în străinătate: Ad hoc Artă Românească Contemporană Muzeul Ludwig (Budapesta, 1997), Primăria din Gellen (2002), Institutul Cultural Român (Viena, 2005), Ambasada Română din Spania (Madrid, 2008), Galeria Sol&Bartolome (Santiago de Compostela, 2009), Armory Show (New York, 2010), Vienna Fair (Viena, 2010), Pictura figurativă în România 1970-2010, Romanian Cultural Resolution (Halle 12 Spinnerei – Leipzig, 2010), Târgul de Artă FIAC (Paris, 2010), Târgul de Artă Rotterdam (Olanda, 2011), Bienala de Artă Romanian Cultural Resolution (Veneția, 2011), Târgul de Artă Viena, Galeria Plan B (2011, 2014), Târgul de Artă Friză (Londra, 2011), Kilometres/heure (1913-2013). Utopies automobiles et ferroviaires – Muzeele Belfort și Montbeliard (Franța, 2013), Târgul de Artă, Galeria Plan B (Budapesta, 2013), expoziția Etno Art (Debrețin, 2014), Iar ieri a fost azi – Institutul Cultural Român din Berlin, Galeria Petra Nosthaide – Eyke (Frankfurt, Düsseldorf, 2015), Berlin Show #4 Inventory – Galeria Plan B (Berlin, 2016), Double heads matches. A selection of contemporary artworks from four Romanian private collections – New Budapest Gallery (Budapesta, 2018), Mircea Cantor, Vânătorul de imagini – Musée de la Chasse et de la Nature (Paris, 2019). Lucrările pictorului se găsesc în colecții de artă din țară: MNAC (București), Muzeul de Artă (Cluj-Napoca), Muzeul Țării Crișurilor (Oradea), Galeria de Artă Ioan Sima (Zalău) și în colecții din străinătate: SUA, Austria, Germania, Ungaria, Franța, Belgia și Olanda. Între anii 2015-2019 a fost deschisă pentru public Galeria de artă Ilea (Cluj-Napoca), dedicată în totalitate operei artistului și înființată de Daniel Ilea, fiul artistului. Albume: Gheorghe Ilea – Andor Kőmives, Vânătoare de fluturi / Butterfly hunt (Bistrița, Ed. Nosa Nostra, 2017), CET Zalău în demolare (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Arte Vizuale, 2022).

Aprecieri critice*

 „Într-o perioadă mai timpurie a creaţiei sale, Gheorghe Ilea apărea ca un foarte viguros pictor şi atât. Aşezat în marea tradiţie a picturii ardeleneşti, în care observaţia formei se conjugă permanent cu paroxismele cromatice ale unui expresionism nordic şi cu o energică dezlănţuire a tuşei, el părea să fi optat fără ezitări pentru un spaţiu estetic, moral şi expresiv, cu o puternică amprentă regională. Iar izolarea sa la Zalău, în judeţul Sălaj, unde nici pe departe nu există o atmosferă artistică şi culturală comparabilă cu cea din marile centre universitare, ducea şi ea cu gândul la o carieră sigură în limitele enunţului şi la o demonstraţie consolidată cu încă un exemplu convingător că orizontul plasticii transilvane are un metabolism propriu. Marile sale argumente sunt trăirea intensă, dezavuarea subtilităţilor de recuzită, priza puternică la materie şi o anumită violenţă a expresiei. Faptele n-au evoluat, însă, tocmai atât de previzibil. Şi asta pentru că Gheorghe Ilea, cu toată izolarea sa, nu este în niciun fel pictorul tradiţional, scufundat definitiv în lumea tabloului şi, prin consecinţă, lesne de urmărit, uneori chiar anticipându-i mişcările. Fire dinamică şi reflexivă, pământeană şi eterică, animată de rigori gospodăreşti şi pulverizată în reverii şi în imprevizibile combinaţii onirice, aşa cum uşor se poate observa şi din confesiunile şi din reflecţiile sale scrise, Gheorghe Ilea a îmbrăţişat şi un vast perimetru al manifestărilor plastice.”

Pavel Şuşară, „Gheorghe Ilea (un portret)”, în România literară, 12/30 martie – 5 aprilie 2005

„Exercițiul de arheologie vizuală al pictorului contemporan arată mai întâi că perfecționarea, individuală, sau colectivă, nu înseamnă neapărat un progres infinit, așa cum postulează pedagogiile moderne, ci poate uneori, să se realizeze printr-o potrivire cu ceea ce este recurent: locuri și obiceiuri, mituri și rituri, toposuri și orizonturi deschise oricăror libere așteptări. Societatea premodernă, pare a sugera pictorul Gheorghe Ilea, propunea tocmai acest lucru care este posibil să capete importanță și în epoca postmodernă.”

Mircea Oliv, în Între Alb și Negru,

Ed. Eikon, Bistrița, 2008

 

„Fără să fie un revoluționar, Gheorghe Ilea a practicat întotdeauna o artă de calitate, situată între școli și tendințe, atentă la autenticitatea demersului său, la adevărul lăuntric al actului artistic, fie că era vorba de pictură neo-expresionistă (ca într-o celebră serie de «Vagoane de marfă») sau neo-bizantinistă (ca în seria «Document»), fie că era vorba de obiect pictat, de instalații și performanțe (ca în impresionanta «Grămadă de gunoi»). Un optzecist atipic, care a ales să trăiască și să lucreze la Zalău, Ilea a reușit să creeze de-a lungul timpului, liniștit și domol, o operă consistentă și convingătoare care l-a plasat printre artiștii cei mai stimați ai generației sale. Poate nu e întâmplător faptul că lucrările sale au intrat în atenția Galeriei Plan B de la Cluj și Berlin, care și-a propus de câțiva ani să repună în discuție înțelegerea și valorizarea picturii românești din anii ’70-’80 pentru o mai bună cunoaștere și o mai dreaptă rescriere a artei românești a acelor decenii. Și aceeași galerie reușește să plaseze lucrări de Ilea în colecții occidentale, chiar dacă fără atâta vâlvă în jurul lor ca pentru alți artiști mai tineri…”

Magda Cârneci, „Gheorghe Ilea – Tronicart 1300”, în Revista Arta, nr. 6-7/2012

„Experimentând cu tot ceea ce tehnica, dar și subiectele îi pot oferi, Gheorghe Ilea parcurge trasee diferite din punct de vedere stilistic care formează o «frescă» a istoriei artei, construită cu multă pricepere și inteligență. Astfel, evoluează dinspre peisaje de factură grigoresciană, unde domină o atmosferă hibernală (cu evidente trimiteri cosmogonice) înspre compoziții de avangardă, executate după scheme suprarealiste, abstracționiste şi uneori «ready-made». Nefiind interesat de un limbaj anume, ci de forma optimă prin care poate dialoga cu lumea din jur şi, mai apoi, prin care își poate dezvălui credibil propria lui lume fabulatorie, afectivă şi morală, el a recurs, în ultimii ani, la toate mijloacele pe care le-a avut la îndemână: de la desen la pictură, de la colaj la instalație, de la performance la filmul video şi de la nota de jurnal intim la confesiunea publică.”

Victor Cioban, „Gheorghe Ilea”, în Caiete Silvane, nr. 177/octombrie 2019

 

Fragmente selectate de Alexandru-Bogdan Kürti

(Articol apărut în revista Caiete Silvane)

2 Thoughts to “Gheorghe Ilea – 65”

  1. […] Reprezentant de seamă al artei plastice contemporane, Gheorghe Ilea a împlinit frumoasa vârstă de 65 de ani. Vechi colaborator al Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj, Gheorghe Ilea este genul de pictor care știe să transforme un banal peisaj într-o adevărată artă. Stau mărturie în acest sens și expoziția personală (vernisată în perioada 19 februarie – 9 aprilie 2022 la Galeria Plan B din Berlin) și albumul de artă CET Zalău în demolare (publicat la Editura Caiete Silvane, Zalău, în Colecția Arte vizuale, 2022), în care valorifică moștenirea… Citeste mai mult […]

Leave a Comment